sâmbătă, 14 februarie 2009

Junkanoo, Valentine's Pay si prostia la romani

Propun o noua sarbatoare traditionala romaneasca : Junkanoo. Odata pe an, de 14 August (sa zicem), romanii sa defileze pe strazi imbracati in costume facute din carton si hartie creponata viu colorata, si sa danseze in zgomot de talangi de vaca , tobe din piele de capra si fluiere.
Vi se pare ridicol, nu? Intrebare: Cu ce e mai ridicol acest obicei din Bahamas decat obieciul recent devenit traditional romanesc numit “Valentine’s Day”?
Nici unul , nici altul nu sunt traditii romanesti. Romanii au imbratisat “Valentine’s Day” cu aceeasi frenezie stupida cu care imbratiseaza limba anglo-americana. Romancele merg la “shopping” in Romania… DE CE? De ce pitipoanca romanca nu mai poate sa spuna “am fost la cumparaturi”? De ce are senzatia ca e mai deosebita cand spune cu un ton afectat tuguindu-si buzele siliconate rujate intens: “am fost la shopping, draga…”? De ce avem badigarji peste tot? Ce s-a intamplat cu bietii paznici? De ce la Realitatea TV scrie cu litere mari pe ecran “BREAKING NEWS” cand transmit stiri IN ROMANIA, IN LIMBA ROMANA , DESPRE ROMANI? De ce majoritatea firmelor ROMANESTI au nume americanesc? Si nu ma refer la mari firme de import-export, ci la bietele dughene de cartier… As putea sa pun pariu ca mai mult de 80% din cainii din casele romanilor de la oras au si ei nume americanesc.. Bobby, Puffy, Blackie… De ce? De ce ii maimutarim pe americani? De ce i-am ales tocmai pe EI? Am ajuns sa ii cunosc foarte bine si sincer sa fiu nu ma fascineaza cu nimic. Ba chiar dimpotriva, sunt un popor de oameni cu creierul spalat, inculti si supusi constrangerilor unui sistem mult mai autoritar-comunist decat cel din Romania de pana in ’89… O tara in care obezitatea a luat forme inspaimantatoare, o tara in care se vand 75% din medicamentele produse pe tot Globul.. Asta sa fie “visul american”?. Si faptul ca ii maimutarim e cu atat mai ridicol pentru ca ei nici nu prea au auzit de Romania, si chiar daca ar auzi, nu le pasa. De ce nu ii maimutarim pe japonezi, de exemplu?
A fost mult pana cand televiziunile au “prins” ideea folosirii in scop pur comercial a acestei sarbatori (de-aia eu o numesc Valentine’s Pay”). Restul a venit de la sine. Mentalitatea de turma si-a facut treaba. Randuri-randuri de boi decerebrati au inceput sa dea navala in magazinele incarcate cu inimioare de ciocolata, bijuterii, pernite in forma de inimioara si alte kitchuri ingrozitoare…. Niciunul dintre acesti nevinovati nu a stat o secunda sa se gandeasca: De ce fac io asta? Pitzipoancele au speculat si ele pe loc ocazia… Cum sa mai indraznesti in ziua de azi, in Romania, sa-i spui uneia : “Draga mea, te iubesc atat de mult incat as muri pentru tine cu zambetul pe buze… Dar oricat de mult te-as iubi, aceasta imitatie americanofila ma calca in asa hal pe nervi, incat poti fi SIGURA ca tocmai azi nu vei primi NIMIC de la mine”. Ai fi pus la zid imediat si considerat “ciudat” daca nu ai vrea s-o scoti in oras tocmai in ziua AIA, pe motiv ca ai CREIER in cap si refuzi sa te incolonezi doar pentru ca asa vrea Proteveul.
Ne-am bucurat cu totii cand am scapat de rigorile comuniste care obligau oamenii sa poarte uniforme, nu numai uniforme textile, ci si de limbaj si comportament… E trist ca natia romana a ajuns la un asa nivel de indobitocire incat acum poarta uniforma rosu-alb-albastra de buna-voie, ba mai mult decat atat, este scandalizata daca o critici.
Ce e mai trist e ca nu te mai poti ascunde. Unde sa mai fugi cand pana si prin televizor dau navala la tine in casa stirile despre ce i-a luat Iri lu’ Moni de Valentine’s , ce masina i-a bagat sub cur nu stiu ce bosorog gras si impotent pitipoancei lui de 18 ani sau in ce restaurant si-a scos nu stiu ce fotbalist manelist gajica de 14 Februarie…
Te refugiezi pe National Geographic si Discovery si strangi din dinti si astepti sa treaca zilele alea.. pentru ca sunt multe…
Nu m-am mirat cand popa din satul bunicii a renuntat la parohie, pe motiv ca babele nu s-au prezentat la slujba lui de alungare a spiritelor rele de Halloween…
… Dar m-am mirat si m-am intristat in acelasi timp de 1 Martie 2008, in Bucuresti… Am mers acolo sa vizitez o prietena, si i-am oferit un martisor. Am cutreierat apoi impreuna prin magazine, unde erau cozi interminabile la… martisoare. Pe toate strazile, pe toate tarabele, milioane de martisoare… Cu toate astea, toata ziua, din miile de femei pe care le-am intalnit, nu stiu daca am vazut patru sau cinci care PURTAU martisoare.
Las’ ca e mai bine asa. Acum avem Valentine’s Pay, Halloween, si e doar o problema de timp pana cand Armata Romana va defila pe sub Arcul de Triumf de 4 Iulie… Oricum Romania s-a dus dracu’ de mult. La Otopeni ar trebui sa scrie “Welcome to Rommerica”.

Un comentariu:

doua-puncte-ics spunea...

Ah, cata dreptate ai cu tot ce ai scris.Totul e atat de comercial si ce e mai rau e ca nu se mai limiteaza la o zi.Deja luna februarie e luna indragostitilor.Trist, foarte trist.Dar mi-a placut postul foarte mult:)